Am avut in sfarsit ocazia sa petrec cateva zile in Israel. Am astepta de multa vreme prilejul. Visam de mult la dimensiunile mitice ale Tarii Sfinte, la mii de ani de istorie a locurilor, la puternicele amprente lasate de mari culturi si civilizatii…Mi-am dorit cu ardoare sa pot calca pe “urmele” lasate de triburi ale lui Israel, personaje biblice, elite romane, cruciati, sarazini si turci otomani… Mi-am dorit sa pot simti in piept aerul locurilor, sa meditez in fata evidentelor la pasiunea extrema a celor 3 Mari Religii ce revendica repere esentiale in acest colt de lume, in fapt o mica portiune rodnica de litoral si mult, mult pustiu, ce nu face decat sa te contrarieze si mai tare… De unde atata patima, energie, dramatism, explozii de ferocitate si ura in decursul mileniilor, generata de aceasta bucata de pamant si al sau oras dorit pana la fanatism de toti, Ierusalim? Ce mecanisme si resorturi intime au alimentat vulcanic o lupta perpetua de mii de ani (!) pentru tot ce tine de controlul aceluiasi Ierusalim? Cat patos, cat sange, cata intransigenta si ignoranta… O chestiune nerezolavata nici chiar in avansatul sec XXI, secol al Internetului, al preocuparilor si raspunsurilor globale la problemele umanitatii… Ierusalimul naste in continuare un nesfarsit sir de intrebari, animozitati, contradictii si paradoxuri…
Sunt un mare admirator al extraordinarei culturi arabe in perioada ei de inflorire, fie ea in Andalusia maura a anilor 711-1492 sau in diversele califate din Asia Mica din perioada evului mediu. Si am remarcat adeseori cu placere contributiile esentiale in dezvoltare aduse de elitele musulmane in aceste secole, dimensiuni la care adesea regasim in spate si contributii evreiesti sau partial crestine. Rezonez puternic la toate istoriile si legendele ce descriu momente de convietuire pasnica, toleranta si schimburi culturale intre cele 3 Mari Religii, fie ca ele se intampla in Cordoba/ Granada din timpul califatelor maure, fie la curtea normanda a lui Roger II din Sicilia sau in statele crestine sau mulsulmane din Asia Mica in scurtele perioade de pace din timpul cruciadelor sau ulterior. Am fost fascinat intotdeauna de situatiile in care mari conducatori, independent de religie, au dovedit un respect mutual, chiar daca poate ca acest lucru s-a intamplat doar temporar si nu a fost de lunga durata. Din aceasta perspectiva, imi imaginez cu placere succesul unui Moses ben-Maimon (Maimonides), ajuns celebru si respectat la curtea conducatorilor musulmani in ciuda apartenentei la religia iudaica sau un schimb de curtuazitati si medici intre Richard Inima de Leu si Saladin, in pofida incrancenarii si exceselor din timpul conflictelor armate dintre cei doi…Respect reciproc ce a dus la un fragil acord (dar totusi acord) de convietuire si acces pasnic al pelerinilor la Locurile Sfinte…
…Sigur poate ca asta este imaginea pe care am dorit sa o port cu mine in scurta vacanta in Israel…si poate ca asa se explica si frenezia ce m-a cuprins din momentul in care am ajuns pe aeroportul din Tel Aviv…
Am sa trec insa repede peste Tel Aviv, un oras complex si modern, dar pe care nu am avut timp sa-l explorez suficient. Trebuie sa amintesc de suprizatorul Jaffa (acum practic o suburbie) si al sau centru in plina reabilitare a cladirilor vechi. Chiar daca probabil ca multe case au fost distruse in decursul timpurilor, reconstructiile din zona turistica sunt reusite si amintesc de arhitectura de ev mediu. Legiuni romane, Richard Inima de Leu, Saladin sau mai traziu Napoleon sunt doar cateva din reperele la care poate face trimitere zbuciumata istorie a locului. Am petrecut ore bune ratacind pe ingustele stradute dintre caldiri, printre mici magazine de arta, suveniruri, terase si cafenele, gandindu-ma ca poate istoria ar fi avut un alt curs daca armatele crestine n-ar fi cucerit inca de la inceputul Cruciadei I acest mic port, dovedit strategic ulterior prin faptul ca pe aici au putut ajunge la Ierusalim masinile de razboi si echipamentele atat de necesare asediului desfasurat de conducatorii cruciati Godfroid, Tancred, Raymond &Co…
..si pentru ca tot am pomenit de cavaleri cruciati, cu destin si nume marcate ireversibil de actiunele lor din Tara Sfanta, am sa trec sa povestesc despre Ierusalim, oras ce a alimentat neincetat milenii de lupte pentru controlul sau, tinta principala nu numai a Cruciadei I si cavalerilor europeni, dar si a egiptenilor, babilonienilor, grecilor, romanilor cu mult inainte, sau a arabilor, turcilor otomani si din nou a arabilor de mai tarziu…
Impresionant este ca aprope toate imperiile si civilizatiile prezente in regiune, din antichitate pana in prezent au manifestat o fascinatie dusa deseori la fanatism pentru a cuceri si detine acest oras, luptele si starile de tensiune interetnice si inter-religioase nefiind solutionate nici azi, chiar si intr-un modern, bogat si dezvolta stat Israel!… M-am plimbat doua zile pline prin Ierusalim-ul istoric, am epuizat si exasperat cu intrebari ghizi, am cautat cu aceeasi ardoare sa regasesc semne ale puritatii si credintei primilor crestini, am meditat pe Via Dolorosa la sensul si utilitatea jertfei supreme si incalcitele cai ale Divinitatii pt noi, muritorii, am ”clocotit” neputincios ca nu pot intra sa vizitez Domul Stancii cu a sa Piatra Sacra pentru cerdinciosii musulmani, dar deosebit de importanta si pentru traditiile mozaica si crestina, … am trait dezamagirea de nu-mi fi permis accesul in moscheea Al Aqsa in ciuda dorintei sincere de a incerca sa cunosc, sa inteleg, sa “simt” alte religii… m-am recules la Biserica Sfantului Mormant si in capelele crestine, am fost tulburat si mut in fata Zidului Plangerii dar am participat si afectiv la bucuria si emotiile unor tineri in timpul procesiunii de Bar/Bat Mitzvah… Orele au trecut rapid printre sinagogi, biserici si moschei ”pierdut” in labirintul plin de arome si culoare al bazarului din zona musulmana, fascinat de graiurile auzite si de neinteles, de cladirile vechi si stradutele inguste, de curatenia si luminozitatea din zonele locuita de evrei … Am devorat insetat orice fel de informatii ce amintesc de trecutul iudaic, roman, bizantin, crestin sau arab…si am studiat surescitat kilometrii(!) de fortificatii medievale cautand puncte vulnerabile in preajama splendidelor porti din zidul bine conservat al orasului….
Am “retrarit” drama asaltului crestin al Cruciadei I din zona sectorului nord-estic al zidurilor de aparare, izbanda ce a complicat infinit istoria locurilor, avand consecinte multiple pana in zilele noastre… Am ascultat povestiri si legende in citadela cunoscuta ca “Turnul lui David” devenita azi un inedit muzeu de istorie a orasului si unde din nou am ramas inmarmurit reflectand la pasiunea extrema pentru aceste locuri…Regele David, Solomon, Irod cel Mare, personaje biblice, revolte sangeroase si Bar Kokhba, imparateasa Elena, armate romane, bizantine, sasanide sau apartinand califatelor Omeiazilor si Abasizilor, regi si cavaleri cruciati, mameluci si turci otomani, apoi adminstratie britanica si razboiae cu statele arabe, toate si-au gasit locul in complexul “puzzle” istoric al orasului. O istorie zguduitoare, dramatica si plina de evenimente … Sublim si sacru, eroism si fanatism caracterizeaza din plin acest colt de lume, pe intreaga perioada a istoriei sale…
Sigur, poate ca am fost mai sensibil la aceste aspecte ale Ierusalimului, voit sau involuntar ignorand multe din coordonatele actuale. Am privit totul totul din perspectiva exclusiva a emotiilor ce le simt cand pasesc in locuri incarcate de povesti, legende si istorie. Am simplificat poate si din dorinta de a regasi momente de convietuire pasnica intre comunitatile religioase, dorind sa inteleg unde ne-am despartit ireparabil in trecut dar si care sunt acele argumente pe care se poate construi o eventuala reconciliere…macar partiala si macar culturala.
Experienta din Ierusalim mi-a amintit insa si de un scurt schimb de replici dintre aparatorul crestin al Ierusalimului si conducatorul arab Saladin din filmul “Kingdom of Heaven” realizat de Ridley Scott, dialog ce puncteaza valoarea inestimabila a orasului pentru cele 3 Mari Religii: pentru fiecare Ierusalim inseamna TOTUL!…
Si un pic de viziune feminina:)
Tel Aviv e un oras ff posh unde poti sa simti glam-ul barurilor, restaurantelor si cafenelelor pe plaja, combinate cu un pic de sentiment de pericol cind vezi pe plaja fete si baieti imbracati militar.
Detaliile astea sunt suficiente ca sa creasca adrelanina orasului dar nu genereaza un feeling care sa te impiedice sa te bucuri de absolut tot ce e in jur.
Iar influenta americana in shopping se simte doar atit cit sa existe magazine care nu sunt la noi cum ar fi Topshop, combinate cu un bun gust european desavirsit, iar cremele de corp de la Marea Moarta sunt un MUST HAVE pentru o orice fashionista adevarata.