Consecventi cu alegerea de a evita de Sarbatori aglomerata Vale a Prahovei si a experimenta senzatia de iarna in cat mai diverse resorturi montane, anul acesta ne-am dorit ceva senzatii “latine” si am ales din nou atmosfera din Muntii Dolomiti, dar putin mai departe de grantia cu Austria, in zona Trentino. Ne-am lasat convinsi de captivantele recenzii de pe net referitoare la Madonna di Campiglio. Desi eram cu “temele facute”, considerand de mai multe sezoane sa ajungem aici, am descoperit un resort de iarna bine descris de un site specializat “a venue where posing can be more important than skiing”. Inca din primele seri petrecute in zona pietonala din centru am ramas muti la parada de blanuri si densitatea de “branduri” afisate de marea majoritate a turistilor prezenti in statiune! In Madonna di Campiglio exista clar o moda a strazii, mai ales dupa-amiaza si seara. Jachetele exclusiviste de iarna “Moncler”  sunt peste tot chiar si la adolescenti, copii si … bebelusi.  Tipii sunt chiar funny, parca toata lumea are un fel de uniforma… Extrem de rar vezi pe cineva seara cu jacheta de schi din timpul zilei… Am mai sesizat acest lucru si prin alte resorturi, dar parca totusi concentratia de blanuri si “moncler-uri ” nu a fost la fel !… Deh, avantajul multora ca sunt aprope si pot aduce cu masina tot “arsenalul” de rigoare … Inca odata, nu vad nimic rau in asta, farmecul resortului, si datorita acestui exclusivism, este deosebit.  Doar clasific din aceast perspectiva Madonna di Campiglio pe pozitii fruntase in  in topul statiunilor in care moda stradala este un must. Este un aspect cu greu de neobservat… In consecinta si oferta de magazine este axata in a deservi acest gen de clienti. Magazine chique orientate pe fashion montan sunt peste tot, cu o oferta substantiala… Desi prezente decent in multe locuri, personal mi-a lipsit abundenta de shop-uri specializate in echipament montan si de schi existenta in resorturile austriece sau elvetiene. Aici, in Madonna, parca toate aveau cam aceeasi marfa, cel putin asta este senzatia ce mi-a ramas…

Din perspectiva domeniului schiabil, statiunea  este o destinatie de top. Intreaga zona este vasta, Madonna di Campiglio este conectata pe cablu cu resorturile din jur Pinzolo, Campo Carlo Magno, Folgarida si Marilleva.  Site-urile specializate indica 150 km de piste pe toata zona,  cu diverse grade de dificultate. Incepatorii si schiorii intermediari vor fi pe deplin satisfacuti de optiunile multiple pe toti versantii din jurul statiunii. Zona Groste si Pradalago sunt excelente pentru acestia. Partii lungi, cabane montane pozitionate des, instalatii pe cablu moderne si rapide. Tot in zona Groste exista si un excelent “Ursus Snowpark” foarte bine utilat si amenajat pentru boarderi si free-stylers. Posibilitatile off-piste sunt insa putin  limitate, intrega zona fiind declarata parc national.  Autoritatile au grija sa iti aduca aminte aceasta realitate prin multe afise si brosuri tiparite. Nu am incercat sa experimentez ce se intampla daca nu tii seama de indicatii!…  Zona detine si cateva piste clasice pentru avansati foarte interesante. Din pacate cateva erau inchise (foarte putina zapada anul acesta…), totusi am experiementat niste portiuni excelente cum ar fi “Variante Marchi” si “Nube D’Oro” din zona Monte Spinale, dar mai ales partia ”Canalone Miramonti” (luminata si noaptea) din zona 5 Laghi, utilizata in trecut pentru etape de cupa mondiala la slalom. As adauga aici si ca pista cu indicativ negru “Spinale Direttissima”  vazuta atat de “jos” din statiune,  cat si “de sus” (era inchisa …) pare foarte provocatoare pentru cei experimentati… Exista insa si multe partii rosii destul de intersante. Aici imi aduc aminte cu placere de “Spinale Diretta” si “Fortini” din zona Monte Spinale.

Nu pot sa nu mentionez si locurile unde mi-a placut sa stau la soare sau sa iau masa de pranz la altitudine, in compania unui pahar de “Bombardino”, specialitatea locala. Chalet Fiat din zona Spinale conduce in acest top, fiind o locatie de design sponsorizata de compania auto cu acelasi nume. M-a surprins in mod deosebit lista de vinuri de colectie propusa consumatorilor, pe langa o foarte bogata si rafinata oferta gastronomica. Apropos, daca va plac specialitatile de branzeturi gen parmigiano, Madonna di Campiglio este unul din locurile ce trebuie neapart pontate!…  Trebuie povestit  in continuare si despre Rifugio Boch in zona Groste, o cabana montana cu o tersa generoasa, unde atmosfera se incinge brusc in jurul orelor 13-14  cand muzica capata volum crescut si lumea danseaza in clapari pe hit-uri de muzica in general italiana si nu neparat din ultimii ani.

Extarordinar de des difuzati sunt  Jovanotti/ “L’Ombelico del Mondo, Black Eye Peas/”I Gotta Feeling”, celebra “Hey Baby” dar am auzit si Inna si Alexandra Stan, chiar daca mai rar. Oricum piesa de rezistenta difuzata absolut peste tot pare a fi  Michel Telo’ cu “Ai Se Eu Te Pego”… e mare veselie ori de cate ori se aude aceasta piesa, nu numai la Rifugio Boch ci  in toate cluburile din Madonna! . Un mic exemplu despre ce anume se intampla pe acolo cand e difuzata piesa, gasit pe youtube (actiunea se petrece chiar la Boch si chiar in perioada in care am fost acolo):

O cabana montana cu tersa excelenta este si Rist. ” Cinque Laghi”. De aici se poate admira intregul peisaj al versantilor din jurul statiunii, cu varfurile Cima Brenta (3150 m) si Cima Tosa (3175 m). Panorama este superba din acest loc, mai ales daca este si soare.

Madonna di Campiglio pastreaza mult din farmecul statiunilor montane din Alpi. Ansamblurile de apartamente pentru inchiriere sunt incadrate perfect in arhitectura  statiunii printre hotelurile cu design caracteristic. Multe hoteluri au proprietari din zona, ce activeza in managementul acestora. Predomina constructii nu foarte mari, cu mult lemn si realizate in stilul traditional regasit in  Alpi. Zona centrala este inchisa masinilor si dedicata exclusiv pentru plimbarile turistilor. Pe toate stardutele exista cafenele, cicolaterii, restaurante si pizzerii. Piata Righi pare a fi kilometrul 0, una din zonele cele mai frecventate de turistii. Am remarcat si ca modalitatile de distractie apre-ski sunt putin altfel decat in statiunile austriece, elvetiene si chiar din Franta. Obiceiul de a te opri la un “schnapps” in apre-ski bar este practic neexistent, noi identificand practic un singur loc de acest fel, Ober-1, chiar in vecinatatea gondolei ce urca la Monte Spinale. Desi pe aici coboara in statiune multi dintre schiori, iar locatia nu difera cu nimic ca atmosfera de cele din Austria iar grappa cu diverse arome (fico,fico, fico… ) este foarte buna si comparabila cu schnapps-ul,  Ober-1 este mai mult un bar/restaurant de seara decat un apreski-bar, chiar daca poti accepta ca incearca si aceasta pozitionare.  Turisti italieni se pare ca prefera sa populeze cafenelele sau sa se pregateasca pentru “passegiata” din fiecare seara decat sa petreca in barurile apreski. E un lucru de mentionat: marea majoritate a celor din statiune este formata din italieni atrasi pentru ceea ce reprezinta acest resort. Un loc pentru a fi vazut, o destinatie exclusivista de preceri …si unde se poate si schia ocazional si relaxat daca ai chef. Chiar daca pe alocuri se mai aude engleza sau olandeza, acest lucru este destul de rar. Rusa mi s-a parut ca este ceva mai raspandita printre turisti, multi fiind atrasi de renumele localitatii. Desi am auzit romana doar o singura data pe strada printre turisti, exista mult personal din tara noastra ce lucreaza la restaurante, hoteluri, magazine sau centre de servicii.  Peste tot te poti descurca cu engleza, chiar daca putin mai greu, insa pe romani cred ca ii ajuta mult si faptul ca intelegem si o mai “rupem” pe italiana…

Revenind la distractia preferata de italienii din resort, aceasta incepe cu inevitabila cafea/ciocolata de dupa-amiaza si se continua seara prin locurile de intalnire din centru. Locul nostru preferat a fost  Bar Suisse din Piata Righi,  un loc frecventat si plin aproape tot timpul, dar cu o atmosfera foarte calda si branzeturi gustoase. Tot in aceeasi cladire exista si La Cantina del Suisse un restaurant ce se transforma seara intr-un foarte popular bar cu muzica live, karaoke si play-list-uri cu multa muzica italiana. Band-ul rezident era cam “expirat” dupa gusturile noastre, insa atmosfera  a fost ok.  Mentionam mai devreme de aspectul exclusivist al statiunii si trebuie sa amintesc aici si de prezenta Vine&Champagne Bar-urilor. Am incercat in cateva seri unul dintre acestea, Ferrari Lounge, locatie cocheta si pretentioasa, frecventat de “cunoscatori” ai locului ce adeseori se stiu intre ei. Pot confirma ca atat rose-ul cat si brut-ul de la sampania Ferrari sunt rafinate si delicioase, plus ca oferta de vinuri speciale este foarte generoasa.

In multe din seri am servit grappa de dupa cina  intr-un pub numit La Stube di Franz Josef. Locul este frecventat in general de grupuri mari de prieteni pusi pe “warm-up” si petrecere pana tarziu in noapte. Pentru acestia exista trei variante puternic promovate prin toate brosurile si flyerele: Cliffhanger Club, Zangola Clubbing si Des Alpes. Noi ne-am rezumat la Des Alpes, atrasi fiind de piano bar-ul acestuia. Locatia este un elegant si cosmopolit lounge cu muzica live, in care se aduna seara de seara de amatorii de distractie ce se lungeste adeseori catre ziua. Atmosfera este din nou tipica pentru aceasta zona, majoritatea pieselor muzicale, cover-uri sau nu, fiind in limba italiana si fredonate de multi dintre petrecareti. Totusi intr-una din seri a fost si o trupa ce interpreta un jazz de buna calitate si perfect adaptat contextului. Des Alpes are si un club asociat, ce se afla cu un nivel mai jos unde amtorii genului pot petrece pana in zori.

Sunt multe de povestit despre Madonna di Campiglio. Privind retrospectiv si comparativ, statiunea este un loc aparte la care contribuie din plin peisajul montan, facilitatile, turistii si specificul zonei. E o destinatie de pus pe lista si incercat! Pentru o imagine mai completa am adugat  aici mai multe poze.

Sunt un mare admirator al extraordinarei culturi arabe in perioada ei de inflorire, fie ea in Andalusia maura a anilor 711-1492 sau in diversele califate din Asia Mica din perioada evului mediu. Si am remarcat adeseori cu placere contributiile esentiale in dezvoltare aduse de elitele musulmane in aceste secole, dimensiuni la care adesea regasim in spate si contributii evreiesti sau partial crestine. Rezonez puternic la toate istoriile si legendele ce  descriu momente de convietuire pasnica, toleranta si schimburi culturale intre cele 3 Mari Religii, fie ca ele se intampla in Cordoba/ Granada din timpul califatelor maure, fie la curtea normanda a lui Roger II din Sicilia sau in statele crestine sau mulsulmane din Asia Mica in scurtele perioade de pace din timpul cruciadelor sau ulterior. Am fost fascinat intotdeauna de situatiile in care mari conducatori, independent de religie, au dovedit un respect mutual, chiar daca poate ca acest lucru s-a intamplat doar temporar si nu a fost de lunga durata. Din aceasta perspectiva,  imi imaginez cu placere succesul unui Moses ben-Maimon (Maimonides), ajuns celebru si respectat la curtea conducatorilor musulmani in ciuda apartenentei la religia iudaica sau un schimb de curtuazitati si  medici intre Richard Inima de Leu si  Saladin, in pofida incrancenarii si exceselor din timpul conflictelor armate dintre cei doi…Respect reciproc ce a dus la un fragil acord (dar totusi acord)  de convietuire si acces pasnic al pelerinilor la Locurile Sfinte…

…Sigur poate ca asta este imaginea pe care am dorit sa o port cu mine in scurta vacanta in Israel…si poate ca asa se explica si frenezia ce m-a cuprins din momentul in care am ajuns pe aeroportul din Tel Aviv…

Am sa trec insa repede peste Tel Aviv, un oras complex si modern, dar pe care nu am avut timp sa-l explorez suficient. Trebuie sa amintesc de suprizatorul Jaffa (acum practic o suburbie)  si al sau centru in plina reabilitare a cladirilor vechi. Chiar daca probabil ca multe case au fost distruse in decursul timpurilor, reconstructiile din zona turistica sunt reusite si amintesc de arhitectura de ev mediu. Legiuni romane, Richard Inima de Leu, Saladin sau mai traziu Napoleon sunt doar cateva din reperele la care poate face trimitere zbuciumata istorie a locului.  Am petrecut ore bune ratacind pe ingustele stradute dintre caldiri, printre mici magazine de arta, suveniruri, terase si cafenele, gandindu-ma ca poate istoria ar fi avut un alt curs daca armatele crestine n-ar fi cucerit inca de la inceputul Cruciadei I acest mic port, dovedit strategic ulterior prin faptul ca pe aici au putut ajunge la Ierusalim masinile de razboi si echipamentele atat de necesare asediului desfasurat de conducatorii cruciati Godfroid, Tancred, Raymond &Co…

 ..si pentru ca tot am pomenit de cavaleri cruciati, cu destin si nume marcate ireversibil de actiunele lor din Tara Sfanta,   am sa trec sa povestesc despre Ierusalim, oras ce a alimentat neincetat milenii de lupte pentru controlul sau, tinta principala nu numai a Cruciadei I si cavalerilor europeni, dar si a egiptenilor, babilonienilor, grecilor, romanilor cu mult inainte, sau a arabilor, turcilor otomani si din nou a  arabilor de mai tarziu…

Impresionant este ca aprope toate  imperiile si civilizatiile prezente in regiune, din antichitate pana in prezent  au manifestat o fascinatie dusa deseori la fanatism pentru a cuceri si detine acest oras, luptele si starile de tensiune interetnice si inter-religioase nefiind solutionate nici azi, chiar si intr-un modern, bogat si dezvolta stat Israel!… M-am plimbat  doua zile pline prin Ierusalim-ul istoric, am epuizat si exasperat cu intrebari ghizi, am cautat cu aceeasi ardoare sa regasesc semne ale puritatii si credintei primilor crestini, am meditat pe Via Dolorosa la sensul si utilitatea jertfei supreme si incalcitele cai ale Divinitatii pt noi, muritorii, am ”clocotit” neputincios ca nu pot intra sa vizitez  Domul Stancii cu a  sa Piatra Sacra pentru cerdinciosii musulmani, dar deosebit de importanta si pentru traditiile mozaica si crestina, …   am trait  dezamagirea  de nu-mi fi permis accesul in moscheea Al Aqsa in ciuda dorintei sincere de a incerca sa cunosc, sa inteleg,  sa “simt” alte religii… m-am recules la Biserica Sfantului Mormant si in capelele crestine, am fost tulburat si  mut in fata  Zidului Plangerii dar am participat si afectiv la bucuria si emotiile  unor tineri in timpul procesiunii de Bar/Bat Mitzvah… Orele au trecut rapid printre sinagogi, biserici si moschei ”pierdut”  in labirintul plin de arome si culoare al bazarului din zona musulmana, fascinat de graiurile auzite si de neinteles, de cladirile vechi si stradutele inguste, de  curatenia si luminozitatea din zonele locuita de evrei … Am devorat insetat orice fel de informatii ce amintesc de trecutul iudaic, roman,  bizantin, crestin sau arab…si am studiat surescitat kilometrii(!) de fortificatii medievale cautand puncte vulnerabile in preajama splendidelor porti din zidul bine conservat al orasului….

Am “retrarit” drama asaltului crestin al Cruciadei I din zona sectorului nord-estic al zidurilor de aparare, izbanda ce a complicat infinit istoria locurilor, avand consecinte multiple pana in zilele noastre… Am ascultat povestiri si legende in citadela cunoscuta ca “Turnul lui David”  devenita azi un inedit muzeu de istorie a orasului si unde din nou am ramas inmarmurit reflectand la pasiunea extrema pentru aceste locuri…Regele David, Solomon, Irod cel Mare,  personaje biblice, revolte sangeroase si Bar Kokhba, imparateasa Elena, armate romane, bizantine, sasanide sau apartinand califatelor Omeiazilor si Abasizilor, regi si cavaleri cruciati, mameluci si turci otomani, apoi adminstratie britanica si razboiae cu statele arabe, toate si-au gasit locul in complexul “puzzle” istoric al orasului. O istorie zguduitoare, dramatica si  plina de evenimente … Sublim si sacru, eroism si fanatism caracterizeaza din plin acest colt de lume, pe intreaga perioada a istoriei sale…

Sigur, poate ca am fost mai sensibil la aceste aspecte ale Ierusalimului, voit sau involuntar ignorand multe din coordonatele actuale. Am privit totul  totul din perspectiva exclusiva a emotiilor ce le simt cand pasesc in locuri incarcate de povesti, legende si istorie. Am simplificat poate si din dorinta de a regasi momente de convietuire pasnica intre comunitatile religioase, dorind sa inteleg unde ne-am despartit ireparabil in trecut dar si care sunt  acele argumente pe care se poate construi o eventuala reconciliere…macar partiala si macar culturala.

Experienta din Ierusalim mi-a amintit insa si de un scurt schimb de replici dintre aparatorul crestin al Ierusalimului si conducatorul arab Saladin  din filmul “Kingdom of Heaven” realizat de Ridley Scott, dialog ce puncteaza valoarea inestimabila a orasului pentru cele 3 Mari Religii: pentru fiecare Ierusalim inseamna TOTUL!…

Filed under: History, Limba Romana, Photo, Thoughts, Travel ]]> http://addrian.wordpress.com/2011/07/03/sacru-dramatism-istorie-in-israel-i/feed/ 1 addrian 2011_April_Israel_Canon_0173 - Version 2 2011_April_Israel_Canon_0400 - Version 2 http://addrian.wordpress.com/2011/03/10/pariez-pe-sibiu/ http://addrian.wordpress.com/2011/03/10/pariez-pe-sibiu/#comments Thu, 10 Mar 2011 13:14:47 +0000 addrian http://addrian.wordpress.com/?p=886 ]]> …N-am sa ma lansez in consideratii referitoare la sarbatorirea zilelor de Sf. Valentin, Dragobete sau chiar Martisor si 8 Martie. Mie personal mi se par obiceiuri ce ne fac mai frumosi si bune prilejuri de a te rupe de cotidian pentru ceva mai deosebit. Drept urmare, de mai multi ani si mai ales cand datele sunt lipite de sambata sau duminica obisnuim sa iesim din oras pentru un weekend plus. Anul acesta am ales Sibiul ca destinatie si pot spune ca am facut o alegere excelenta.

S-ar putea ca acest post sa fie perceput drept o oda pentru Sibiu! … De vina este chiar orasul si mai ales persoanele cu care am interactionat: alti turisti, receptioneri,vanzatori in magazine, ghizi turistici, cameriste, chelneri/barmani … Am mai fost la Sibiu in urma cu doi ani si mi-a placut si atunci. Acum insa am avut si ceva mai mult timp in a explora centrul vechi si muzeele sale ( ok, ok,  si cateva restaurante, cafenele cluburi… ). Zona istorica este o capodopera, iar beneficiile aduse de mix-ul dintre o pozionare internationala isteata pastrand traditiile si un management public capabil si cu viziune au dus la un rezultat admirabil. Chiar si vreme foarte rece fiind, ne-am bucurat din plin de caldura si atmosfera primitoare a centrului istoric, amabilitatea persoanelor cu care am  stat de vorba, am explorat principalele repere istorice, am vizionat cateva muzee inedite si am savurat specialitati culinare specifice zonei.

Pentru cine prefera cazarea in locuri incarcate de istorie dar renovate pastrand specificul, Casa Luxemburg din Piata Mica este o bijuterie. La fel cu multe din cladirile cu arhitectura sasesca din jur sau cele din Piata Huet sau Piata Mare si zona pietonala N. Balcescu. Renovarile sunt reusite si  deterioratele structuri cu nu mult timp in urma au inflorit din nou ca restaurante, magazine, muzee sau cafenele. E o placere sa constati ca se mai si intampla astfel de lucruri prin Romania… In general noi stricam activ sau prin nepasare tot ce este vechi, distrugand  astfel orice urma de traditie (la momentul cand scriu aceste randuri exista o interga discutie in jurul demolarilor din jurul  Halei Matache din Bucuresti, inclusiv a acesteia). Apoi ne miram ca n-avem argumente sa pozitionam traditii si valori in noua societate…

Sunt multe de recomandat la Sibiu. Nu pot sa nu amintesc aici de colectiile de arta lasate de baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) pentru a fi admirate in muzeele din centru.  Dat fiind aplecarea mea catre ceea ce a insemnat civilizatia din  Roma antica, am fost foarte extaziat in fata unei impresionate colectii numismatice in care isi aveau un loc de cinste monede din perioada lui Augustus si altor celebrii imparati. Tezaurul complet poate fi admirat in Muzeul de Istorie, găzduit de Primăria Veche, în strada Mitropoliei nr. 2. Dealtfel toate componentele colectiei Brukental, expuse atat in celebrul muzeu cat si cele alte cateva locatii sunt piese speciale de o rara frumusete si rafinament. Daca mai si citesti putin despre istoria acestei colectii (a fost lasata prin testament de proprietari cu scop exclusiv de a fi muzeu deschis publicului larg, inca de prin  1817) nu poti sa nu te intrebi daca, si cate gesturi de amvergura similare  cunoastem in toata tara… Iar respectul pentru sasi creste enorm… daca mai era nevoie… Sa mai reamintesc si ca la Sibiu este atestată documentar prima farmacie de pe teritoriul tarii, în anul 1494? Un inedit muzeu de istorie farmaceutica poate fi vizitat in Piata Mica. Oare cati dintre potentatii zilei, subtiri (discutabil) colectionari de valori artistice ar fi dipusi sa-si deschida colectiile pentru un public larg?

Interesanta este si experienta din turnurile orasului vechi. Daca si vremea tine cu turistii, de la inaltime se pot admira in toata splendoare Muntii Fagarasi iar ”poza” Sibiului vazuta de sus iti ofera o buna idee despre sitematizarea si solutiile urbane ingenioase  gandite de arhitectii si constructorii sasi. Am sa mentionez aici Turnul Sfatului, datand inca din sec. XIII dar mai ales cel al Catedralei Evanghelice din Piata Huet, cu ale sale patru turnulete, martore ale drepturilor speciale garantate in decursul istoriei consiliului local din Sibiu. Ascensiunea catre varful aceastei structuri in stil gotic, cu inaltimea de aprox. 74 de metri, poate genera usoare probleme celor mai putin deprinsi cu miscarea, dar merita din plin!

Trecand la partea mai putin artistica, centrul vechi din Sibiu este plin de oferte de cafenele, restaurante, crame si cluburi. Si sa nu uit de magazinele ce ofera deliciosii covrigi specifici zonei Transilvaniei!  As enumera aici cateva din locurile ce mi-au placut si unde am petrecut momente de rasfat culinar: Crama Sibiul Vechi, Restaurant Hermania si Restaurant “Pivnita de vinuri – Weinkeller”. Imi aduc aminte cu placere si de tortul de caramel de la Cafe Wien precum si de irish coffee, jazz live  si atmosfera “servite” la Atrium Cafe… … Pentru ca tacamul sa fie complet as mai adauga si doua cluburi unde ne-am simtit bine, e drept ca in perioade diferite: Imperium si Oldies Pub. Intamplator in acesta din urma a avut loc si un concert cu Hi-Q. Nu ma omor prea tare dupa ei, dar sunt de parere ca majoritatea prestatiilor live in cluburi sunt de preferat inregistrarilor, iar ca sa fiu corect trupa a sunat binisor, a fost in forma si a vibrat cu publicul prezent, rezultand un show captivant.

O mica observatie: am auzit multa germana vorbita la Sibiu. Din cate inteleg comunitatea de sasi la Sibiu este de sub 2% in prezent. O explicatie ar fi prezenta constanta a turistilor, dar si cresterea numarului de localnici  ce folosesc ocazional limba germana pentru a comunica. Cineva imi spunea ca si colegiul Brukenthal are un rol serios in cultivarea si mentinerea aspectelor culturale germane. Si e foarte bine asa! Eu zic ca trebuie facut orice pentru a  ajuta conservarea particularitatilor speciale ale zonei, iar beneficiile unor astfel de practici nu pot fi decat pozitive.

S-a investit cu cap la Sibiu, lucru ce se vede la tot pasul. Centrul istoric a renascut in toata splendoarea sa si se poate observa usor preocuparea serioasa pentru a restaura tot ce tine de infrastructura si artitectura traditionala, dar nu numai. Comunitatea locala pare constienta de valoarea inestimabila a patrimoniului cultural de la Sibiu si printr-un vot inteligent a ales sa mearga pe un drum ce nu le poate garanta decat beneficii viitoare. Cu cat mai multi turisti atrasi de Sibiu cu ata va prospera si comunitatea. E foarte simplu. Nu o frunza ne poate face brandul de tara ci finalizarea de proiecte serioase, coordonate profesionist  in conservarea patrimoniului si ecosistemelor, dar si  realizarea infrastructurii necesare. Multi din turistii ajunsi la Sibiul vor dori sa revina aici. Inca sunt multe de facut in oras, in special daca iesi din centrul istoric, dar eu pariez pe o dezvoltare si inflorirere accelerata a orasului.

In incheiere o statistica care explica multe cu privire la evolutia pozitiva a orasului si pozitionarea sa  pe harta turistica europeana….

Structura politica a Consiliului Local Sibiu (FDGR= Forumul Democrat al Germanilor din Romania):

2000: Primar ales in turul doi, Klaus Johannis 69,18%, Consiliu local 25 locuri, FDGR  6 Locuri.

2004: Primar ales din primul tur, Klaus Johannis 88,7%, Consiliu local 23 locuri, FDGR 16 Locuri!!!

2008:  Primar ales din primul tur, Klaus Johannis 83,2%, Consiliu local 23 locuri, FDGR 14 locuri !!!

(sursa: site-ul Primariei din Sibiu )

Cateva reflectii de sfarsit:

… Romanii au refuzat la ultimele alegeri sa mearga pe ideea unui “neamt” premier… desi istoric vorbind solutia cu “nemti” la conducere a fost probata in trecut, cu rezultate peste orice asteptari… Eu cred cu tarie ca merita incercata!

… Este placut sa constati ca o comunitate locala vrednica cum este ce formata din  “nemtii”  din Sibiu (corect spus romanii de etnie germana si … romana) “pune” Romania pe harta turistica europeana…

… Este trist sa observi ca Sibiul este totusi printre putinele cazuri fericite. Aici comunitatea pare ca si-a gasit un drum si un mod de actiune. Alte zone cu potential turistic enorm se zbat inca incatusate in dezinteres si delasare…. Finantarea de actiuni profesioniste  pentru a ajuta si relansa aceste  locuri poate ca este de preferat investiilor in “frunze” si alte eveninmente efemere de PR si  marketing pe la expozitii mondiale. Cu siguranta imaginea noastra va avea mult mai mult de castigat!…

Masi multe poze din Sibiu sunt aici.

Imi aduc aminte cu mare placere de prima experienta la schi in Italia…Statiunile montane din Italia au un farmec diferit de cele austriece, amprenta latina fiind prezenta  preganant, fapt ce ganteaza o experienta unica. Una din alegerile noastre pentru vacanta de iarna, prima in Italia, a fost in zona Muntilor Dolomiti. Zona Val Gardena, sau Groden, cum este cunoscuta pentru vorbitorii de limba germana, este una din cele cinci vai montane din Alpi in care inca se vorbeste limba ladina, limba romanica aproape disparuta, azi utilizata pe arii foarte restranse. Acest aspect cultural, impreuna cu pozitionarea domeniului schiabil intr-o zona  foarte apropiata de granita austriaca, a dus la dezvoltarea de resorturi montane ce inbina fericit servicii si infrastructura tip german cu o componenta specific italiana de  ”la vita e bella”. Comunitatea locala este unica, mandra de originile sale pierdute in negura timpului si foarte atenta la conservarea aspectelor culturale si a mixului specific zonei. Se pot observa usor eforturile facute in acest sens. Desi predominant in zona se aude limba italiana, foarte des se discuta in germana, si nu de putine ori am auzit acente, de neinteles pentru noi, specifice pentru limba ladina. Pentru cei ce doresc sa faca o mica pauza de la schiat si sunt interesati in exploararea in detaliu a ineditului local, exista muzee, materiale publicate specifice precum si multe evenimente culturale locale.

Pentru turisti, Val Gardena/Groden (81 de lifturi si peste 175 de piste) este practic compusa din trei resorturi importante: Ortisei/St Ulrich, St. Cristina/St Christina si Selva Gardena/Wolkenstein. Am schiat in intrega zona si pot spune ca am ales aproape in fiecare zi altceva, desi doua dintre partii mi s-au parut cu adevat extraordinare: cele doua piste negre ce coboara de la Vf.  Ciampinoi (2254 m) pana la Selva/Wolkenstein si respectiv St. Cristina. Aceasta din urma cuprinde si o portiune absolut excelenta, numita Saslong,  utizata in trecut pentru cupa mondiala la schi alpin.

Domeniul schiabil din Val Gardena/Groden  este foarte bine conectat cu cele din jur. Urcand spre Vf. Dantercepies (2300 m) se intra practic in circuitul ce inconjoara masivul Sella Ronda. Se poate ajunge pe schiuri in zonele Val di Fassa, Araba/Marmolada sau Alta Badia si in resorturile  Canazei, Arabba si Corvara.

Pentru cei incepatori sau amatorii de giumbuslucuri  cu placa sau pe schiuri, zona Alta Badia este un adevarat paradis. Aici exista o multime de piste usoare, numai bune sa faci scoala sau iti perfectionezi stilul, precum si zone amenajate cu damburi, trambuline  sau alta infrastructura specifica celor ce vor sa faca spectacol. Am schiat aici o zi intreaga si sustin cu tarie ca este una din cele mai bune zone pentru a invata sa schiezi sau sa folosesti snowboard-ul. Atentie totusi ca pentru acestia este preferabil sa aleaga resortul La Villa  sau Corvara ca locuri de cazare, deoarece din Selva/Wolkenstein este ceva cale de strabatut pe schiuri si pentru un incepator poate fi obositor sau dificil!

Zona  Muntilor Dolomiti, desi fara sa fie foarte inalti precum masivele montane din Elvetia, ofera un peisaj foarte spctaculos datorat aspectului abrupt, cu piscuri ascutite si ciocuri de stanca neregulate iesind in jurul pistelor de schi. Asta nu face decat ca momentele de odihna sau plaja la altitudine sa fie cu atat mai agreabile, iar terasele montane ce ofera aceste facilitati sunt din plin.

Restaurantele “la inaltime” sunt bine reprezentate, amintesc aici de Gamsblut si Danielhütte din zona St. Cristina sau Baita Saslonch din zona Vf. Ciampinoi din Selva. Desi cu cu puternica influenta italiana, gastronomia restaurantelor din Val Gardena acopera practic majoritatea gusturilor si cred ca face fata cu brio chiar si celor mai pretentiosi si rafinati gurmanzi. In majoritatea situatiilor exista o oferta abundenta de produse traditionale specifice, iar atmosfera colorata, specific latina si serviciile in general bune contribuie din plin la senzatia excelenta pe care o poti avea, luand masa  in majoritatea localurilor.

Rferindu-ma in continuare la resortul unde am ales sa ne petrecem vacanta, trebuie spus ca Selva Gardena ( 1563 m) este pozitionata la capatul unei vaii foarte pitoresti. Traseul rutier nu se opreste insa aici, el urca mai departe prin pasuri montane (Passo Gardena, Passo Sella) ce fac legatura cu alte statiuni, asigurand astfel un acces facil catre acestea, chiar daca drumul este plin de serpentine. Resortul este situat dealungul soselei principale de acces, situatie ce poate ca genereaza ceva aglomeratie si taie putin din farmec. Insa daca alegi un hotel ce nu este in vecinatatea acestei rute te poti bucura in totalitate  si de liniste sau atmosfera de vacanta, depinde ce alegi. Ca si intrega zona, Selva Gardena este plina de locuri cu ispite culinare iar oferta apreski este foarte generoasa.  In privinta restaurantelor nu pot face nici o precizare aparte, noi am avut parte de un half-board excelent la hotelul in care am stat. Insa pentru distractia de dupa schi sau de dupa masa de seara exista o multime de locuri “de pierzanie”, gen  mici wine bar-uri, pub-uri aglomerate si nightclub-uri. Noi am petrecut dupamiezi si seri placute la Luislkeller dar si in alte cateva pub-uri/ club-uri de pe strada principala, din pacate nu-mi mai aduc aminte numele lor… Din nou trebuie sa mentionez ca atmosfera este puternic latina, influentata de specificul italian. Acelasi aer este si prin magazine, ofertele de articole vestimentare sau sportive cred ca satisfac din plin preferintele doamnelor si domnisoarelor… Exista si multe magazine axate pe latura fashion ce te imbie cu creatii ale marilor creatori de moda… deh, Italia!… …

O observatie importanta. Fiind un resort italian, noaptea de Revelion este cu totul altceva decat in multe resorturi austriece/elvetiene… Ma refer aici in special la masa de seara, unde totul incepe mult mai tarziu si dureaza multa mai mult dupa miezul noptii…   In hotelul unde am stat, cina festiva a inceput pe la 10 seara si a durat practic  pana spre zori… Rafinamentul culinar si numarul felurior au fost impresionante… Iar referitor la distractia de dupa, desi ma repet, …e tipic latina …pur si simplu nu am alt termen mai sugestiv!… …. Deh, Italia!…

Mai multe poze sunt aici.

La Filzmoos (1060 m) poti observa ceva mai putine din peisajele si excentricitatile cu care se “lauda” alte resorturi de iarna. Acest aspect nu scade insa deloc din farmecul special al locului iar imaginea idilica de sat de munte austriac, cu atmosfera calda,  compenseaza din plin. Resortul este ideal pentru familiile cu copii, toate distantele intre principalele  puncte de atractie fiind doar plimbari de cateva minute iar traficul rutier foarte limitat. Este o locatie in general linistita, chiar daca exista si cateva locuri unde schiorii se opresc pentru o bere/schnapps apre-ski in clapari, in compania hit-urilor muzicale in limba germana. Oferta de magazine este poate putin limitata dar mi s-a parut  totusi potrivita cu numarul si necesitatile turistilor din resort. La fel si magazinele de echipament sportiv, se gasesc “de toate” insa mai putin pe latura “fashion”.  Servicii excelente, lume amabila, totul foarte bine organizat. Chiar pot mentiona aici si “vizita” pe care am facut-o la cabinetul medical din statiune, datorita unui mic incident. Bon de ordine, servici prompt, profesionalism…in 3 zile eram inapoi pe schiuri…

Zona de schi este foarte potrivita in general pentru incepatori si amatori de cross-country. Altitudinea maxima la care se poate ajunge pe schiuri este de 1645 m. Pentru avansati provocarea o constituie o partie interesanta cu indicativ partial negru numita Papageno.  Mie imi aduce putin a zona Clabucet din Predeal si partia de subtelescaun,  desigur pastrand proportiile in special cu privire la servicii, infrastructura, aglomeratie, curatenie. Se poate schia pana la intrarea in multe din hoteluri, iar la baza partiilor se afla si strada principala si majoritatea punctelor de interes din resort. Am sa ma repet si zic ca Filzmoos este excelent pentru cei ce vor sa devina schiori! Partiile pentru ei sunt din plin iar la toate acestea se adauga si o scoala de schi pe masura. Majoritatea partiilor sunt vizibile de pe strada principala. Am avut ocazia (din nefericire, pentru ca nu am putut schia) sa petrec cateva zile urmarind prin aburii paharelor de gluwine, stand in apreski bar, cum se desfasoara lectiile la scoala de schi pentru incepatori din Filzmoos. Pot spune ca totul decurge foarte profesionist. Pentru copiii foarte mici practic monitorul se joaca cu ei, obinuindu-i cu senzatia de alunecare. Exista premii gen ciocolata, bomboane, ursuleti pentru realizari aparte… La cei mai mari scoala de schi capata aspectul clasic, insa ce mi-a placut a fost ca la sfarsit s-a organizat un concurs adevarat. Cu jaloane, cu galerie, cu punct de start, cu podium si diplome. In plus un animator simpatic a completat de la megafon cu poante, glume si incurajari pe toata perioada concursului.

Exact la baza partiei principale exista hotelul “Happy Filzmoos” cu un apreski bar (“Happy Alm” ) si restaurant excelente. Noi am foat abonati zilnic aici! Familia de proprietari asigura personal si toate serviciile importante, receptie, bar, management de restaurant , etc. Atmosfera din “Happy Alm” este comparabila cu cea din statiunile mai bine cotate. Distractie, muzica, dans in clapari, persoane prietenoase. Imi mai aduc aminte si ca aveau o bere weiss de exceptie! …

… Este pe buna dreptate considerat un paradis al sportivilor avansati, amatori de piste negre si experiente off-piste intr-un peisaj de vis,  la care se adauga o oferta de magazine, apreski si nightlife de senzatie… Aici multi prefera sa nu doarma, centrul find populat  pana tarziu in noapte  cu “party animals”… Ziua de schiat incepe pentru acestia in jurul pranzului, momentul de maxim interes fiind apreski-ul ce incepe  dupa-amiaza…

Statiunea este destul de exclusivista: preturi piperate, restaurante chic cu pretentii si premii obtinute pentru rafinament culinar, fashion si magazine en-vogue, apre-ski baruri si nightclub-uri cu petreceri aproape non stop… In plus, resortul  este frecventat si de VIP-uri din lumea modei, sportului, muzicii si in general de multi cautatori de locatii cosmopolite.

Oferta pentru schiori este foarte bogata, cuprinzand un teritoriu vast, 4 Valees, cu resorturi interconectate (Verbier, La Tzoumaz, Bruson, Nendaz, Veysonnaz si Thyon), varfuri montane ce depasesc 3000 de metri si infrastructura corespunzatoare. Posibilitatile sunt practic nelimitate, favorizand totusi sportivii avansati, doritori de aventuri off-piste si ski safari. Aici am avut parte de una dintre cele mai intense experiente sportive de cand ma stiu. Am coborat de pe varful Montfort (3300 m) pana la Seviez (1730 m) alegand o dificila partie partial off… Fara o conditie fizica buna, m-am avantat cam usor… am fost pur si simplu rupt de oboseala si am stat in pat doua zile dupa, din cauza febrei musculare… Dar senzatia de inedit mi-a ramas si asta este cel mai important! … As repeta experienta de cate ori as putea!

Revenind la Verbier, trebuie specificat ca in resort domina utilizarea limbii franceze, fapt ce poate ca explica cumva farmecul aparte si orientarea catre fashion si exclusivism…Statiunea este in mod clar diferita de resorturile din Austria, in special prin aerul abordat in magazine, restaurante si baruri, in nota distincta cu excelentul raport calitate/pret pentru serviciile oferite in resorturile de iarna cu influenta germana. Aici am avut supriza sa constatam ca nu intotdeauna un pret ridicat este corespunzator si unei calitati corespunzatoare…dar ce mai conteaza cand mii de oamenii cu stare financiara lejera aleg sa cheltuiasca in acest resort pentru ceea ce el reprezinta? Distractie, posh, ski…chiar in aceasta ordine! … Lucruri pe care statiunea le ofera din plin. Dealtfel resortul pare dominat de vilele si apartamentele proprietate personala…

…aaa si era sa uit:

Recomandare 1: Nu trebuie ratat apre-ski barul hotelului Farinet si lounge bar-ul aceluiasi hotel!… As zice ca n-am vazut prea multe locuri asemanatoare la munte… Apreski bar-ul este un loc extrem de popular pentru cei ce se intorc de la partii, iar petrecerea este animata zilnic de formatii ce canta live (si canta bine!). Receptia hotelului este practic un lounge bar foarte posh ce completeaza optiunile pentru cei veniti de la schi sau plimbari.  Totul incepe aici chiar de dupa-amiza, grupuri de prieteni preferand aceasta locatie pentru a petrece agreabil cateva ore, cu o cafea, vin bun sau specialitati fusion cusine de “finger food”… urmeaza un alt varf in jurul orelor 8-9 seara… dar atmosfera devine cu adevarat hot in special  de la 10 PM in sus, cand muzica primeste brusc accente de clubbing si se inmultesc considerabil sticlele de sampanie de pe mese…  . Locul este popular si pentru diverse celebritati ce trec prin Verbier. Iar pentru ca distractia sa poata continua pana in zori, dupa experienta din lounge (se inchide la 2 A.M!)  se poate merge mai jos cu un nivel pentru a face cunostinta cu atmosfera fierbinte din clubul “The Casbah“…Dupa o asemnea seara “prelungita”   in mod sigur schiatul de a doua zi nu poate incepe decat dupa pranz…ceea ce si fac foarte multi din turistii din Verbier! (o noua diferenta enorma fata de resorturile austriece) …:-

Recomandare 2. nu trebuie ratate nici restaurantul Millenium si mai ales (!)  Raclette-ul restaurantului Caveau…

Mai multe poze sunt aici. Desi vremea a fost superba, pe varful Montfort am avut la indemana, din pacate, doar modesta camera foto a telefonului mobil… Am ratat realizarea unor poze incredibile…

Salut initiativa de joi a Radio Guerilla de a ne oferi o ora cu Negu Djuvara in timpul emisiunii produse de Dobro si Craioveanu. N-a mai contat pozitionarea noncomformista a radioului, nici ca era vorba de un program matinal, Neagu Djuvara s-a integrat perfect cu formatul de emisiune, povestirile si experientele sale, memoria sa incredibila, replicile si angrenarea in jocul celor doi moderatori au fost savuroase. S-a trecut cu naturalete prin experientele traite in Africa, analogii dintre istoria recenta si perioadele de varf si declin ale marilor imperii din antichitate, reflectii despre contextul actual, chiar si o nostima autocaracterizare critica referitoare la esecurile componentei de Don Juan a reputatului invitat… Totul relaxat, senin, cu sarm si umor!

Este incredibil cum cineva isi poate aminti cu exactitate fapte petercute cu mai mult de jumatate de secol in urma, detaliile de mare acuratete din perioada dramatica a anilor ’40 si picanteriile elegante fiind strecurate fermecator in majoritatea discursurilor. Neagu Djuvara este un izvor de informatii covarsitor, fie ca starneste controverse si demitizeaza tabu-uri prin teoriile istorice asumate curajos si argumentat, fie ca povesteste despre intamplari si experiente personale, fie ca analizeaza contexte si incidente de factura recenta. Eu as putea sta si asculta practic la infinit relatarile sale despre personaje despre care am auzit la istorie si pe care domnia sa a avut sansa de a le cunoaste in situatiile cele mai diverse. Sau despre contexte politice si resorturile intime ce le-au declansat. Neagu Djuvara este Istorie in mijlocul nostru si aduce peste generatii un parfum ce tine de o epoca demult apusa, cu elite, repere si valori autentice, bine conturate si inradacinate in societate. Acest arc peste timp, realizat de povestirile lui Neagu Djuvara mi se pare cu atat mai captivant cu cat domnia sa are peste nouzeci si patru de ani si este totodata ancorat puternic in prezent, profund constient de contextul actual, deschis la nou, diversitate si toleranta. Nu intamplator am spus “Neagu Djuvara rulz”, folosind o sintagma de argou specifica teenagers, pentru ca rar am vazut o asemenea tinerete sufleteasca, dinamism intern si intelegere superioara a realitatilor cotidiene…

Arabba este foarte mica, in max 20 min poate fi traversata dintr-o parte in celalalta. Oferta de hoteluri si restaurante este decenta. Majoritatea sunt localuri cu management de familie cu traditie, ce ofera toata gama de servicii de cazare, fara sa aibe insa nimic spectaculos sau posh. Aspectul rustic, cu mult lemn este atent conservat si este o constanta a locului. Pentru cei ce doresc un loc traditional si pitoresc, situat la altitudine (1600 m), fermecator, ne-industrial, lipsit de grupurile de turisti zgomotosi doritori de distractie apre-ski, dar in care schiatul este o experienta speciala, cu infrastructura buna  si peisaje montane spectaculoase,  Arabba este o candidata serioasa!…

Multe din hotelurile sau apartamentele din Arabba au optiune de ski in- ski out. Recomand din plin hotelul Mesdi, un local de familie excelent, cu o servicii ireprosabile, situat chiar la baza uneia din partiile din zona. Practic in 10 metri poti iesi pe usa restaurantului si te poti aseza direct la coda ( adica cele 10-15 persoane!)  de la ski-lift!… Facilitate ce sigur va fi apreciata de foarte multi… .  Si un argument suplimentar, Micky’s Grill unul din cele mai bune restaurante din resort, foarte popular pentru cei ce se opresc de pe schiuri pt a lua masa la pranz, se afla in aceeasi cladire cu hotelul, fiind practic gestionat de aceeasi familie de proprietari.

O curiozitate specifica zonei: atat in Arabba cat si in jur se mai vorbeste inca limba ladina, o limba romanica ramasa inca in circulatie restransa in zona muntilor Dolomiti din Alpi. In rest, desi este o localitate italiana, limba germana este larg raspandita. Poate ca in asta si consta interesantul mix prezent in multe din statiunile din Italia de nord: atmosfera este totusi latina, dar serviciile sunt destul de asemanatoare cu cele din zonele de influenta germana.

Turistii ce vor alege Arabba ca destinatie de vacanta trebuie sa fie siguri insa ca experienta pe schiuri va fi  fantastica! Domeniul schiabil Arabba/Marmolada este generos, exista conexiuni cu multe din statiunile din jur,  resortul insusi este parte dintr-un circuit vast (175  km de partii) ce inconjoara principalul masiv muntos din zona, Sella Ronda. , circuit ce pate fi parcurs in ambele sensuri. Astfel pot fi atinse , chiar si in aceeasi zi,  mai multe zone cautate de amatorii de distractii pe schiuri: Val di Fassa, Val Gardena sau Alta Badia trecand prin mai multe pasuri montane (Campolongo, Gardena, Sella si Pordoi) fara a da practic schiurile jos din picioare! 

Desi cea mai mare parte a zonei Dolomiti este potrivita in special pentru schiorii/boarderii cu nivel mediu si incepatori, Arabba/Marmolada este exceptia. Sunt absolut sigur ca provocarile albe de aici pot satisface majoritatea schiorilor avansati, existand cateva piste cu indicativ negru deosebite, ce coboara din zona varfului Portavescovo (2478  m), oferind totodata in partea lor superioara si ocazia unui peisaj monatan dominat de piscuri ascutite si pereti stancosi. Tot aici am schiat pentru prima data la peste 3000 de metri.  Din Arabba se poate ajunge relativ usor pe ghetarul Marmolada (3342 m),  accesibil pe cablu pana la varful Punta Roca (3309 m). Zona este superba si deosebit de spectaculoasa, mai ales daca si vremea tine cu cel de pe schiuri!… Iar pentru cei ce cauta senzatii de sport extrem, Arabba ofera poate una din cele mai bune optiuni de heli-ski din zona muntilor Alpi! Mai multe informatii pot fi obtinute de aici.

In Arabba turistii vin in general pentru  a schia. Totusi, doritorii de distractie apre-ski au la dispozitie cateva “hot-spot”-uri cu bar-uri ce au un program de seara prelungit. Imi aduc aminte cu placere de momentele petrecute impreuna cu o familie de englezi intr-un local de langa hotelul Portavescovo, parca se numea “Pub La Stube”…  Nu exista insa night-club-uri cu program “de noapte” prelungit in Arabba… iar ofertele de distractie sunt totusi limitate…

Mai multe poze sunt aici.

Peisajul este fantastic iar  senzatia este greu de egalat… Practic, pentru minutele petrecute acolo, esti cel mai sus din Europa! (exceptand poate vre-un alpinist pe-undeva   ) … Unul din cele mai inalte varfuri din Alpi,  Matterhorn (4478 m) cu a sa “taietura” specifica este vizibil in toata splendoarea… Dificil de descris in cuvinte panorama  imprejurimilor,  in special daca si cerul este senin!

…Greu de egalat sunt si experienta pe schiuri la peste 3500 de metri precum si variantele de piste propuse sportivilor. Poti schia acolo saptamani intregi experimentand zilnic altceva. Practic sunt 4 zone principale, fiecare cu provocarile sale: Rothorn Paradise (3103 m), Gornergrat (3089), Matterhorn Glacier Paradise (3883 m) si Schwarzsee Paradise (2583), apoi exista si o conexiune cu zona italiana  Breuil-Cervinia / Valtournenche si  Val d’Aosta. Pentru a te bucura 100% de potentialul zonei din domeniile  schiabile a partii elvetiene, este indicat  sa fii un schior cel putin mediu superior, daca nu avansat, intrucat majoritatea partiilor sunt marcate cu identificator rosu sau  negru. Plus ca optiunile pentru off-piste sunt foarte numeroase. Insa partea italiana rezolva si aceasta problema! Schiorii cu mai putina experienta pot gasi aici partii potrivite pentru incepatori, aici fiind localizate majoritatea partiilor albastre si intermediare mai usoare.

Existenta cabanelor montane utilate cu locuri pentru masa si terase de stat la soare nu este decat un alt argument pentru Zermatt. Nu spun ca alte resorturi nu au locuri excelente pentru a lua masa direct pe partii, sau sa polemizez in vre-un fel cu cei ce imi pot sugera cabane montane excelente din Alpi, cu servicii bune si peisaj mirific… Multi probabil ar avea dreptate. Insa la Zermatt exista cateva astfel de locatii unice prin felul in care se pozitioneaza in raport cu turistul. Povestirile de succes cu transformarea unor simple case de munte in cabane traditionale dar cosmopolite (!),  ce ofera doar produse proprii, organice (apropos, ecosystemul din Elvetia si preocuparea pentru intretinerea lui sunt impresionante)  nu pot fi intalnite in multe locatii. Aleg aici un singur exemplu, Cabana Chez Vrony, din zona Rothorn Paradise un restaurant montan ce nu numai ca ofera un peisaj de exceptie si o terasa insorita la 2100 de metri dar si un bogat meniu cu produse proprii si o lista de vinuri atent selectionate. Nici nu mai mentionez despre design-ul montan primitor, serviabilitatea personalului si calitatea fondue-ului … pentru ca ma voi lungi practic indefinit….

Ca si multe alte resorturi elvetiene Zermatt este car-free si bine face. Localitatea nu este dimensionata pentru un trafic intens iar masinile parcate in fata hotelurilor ar fi o problema serioasa. Stradutele sint ”populate” doar cu automobilele electrice si turisti ce se plimba, combinatia fiind extrem de pitoreasca si relaxanta. Cladirile sunt tipice pentru arhitectura zonei, se poate observa totusi faptul ca resortul are ceva vechime precum si ca are experienta in circuitul turistic de ceva vreme. Exista si o straduta pe care sunt conservate atent ansambluri traditionale a caror data de cosntructie se pierde probabil pe la inceputul secolului trecut.

Exista toata gama de oferte de cazare, insa trebuie sa precizez ca preturile mi s-au parut semnificativ mai mari decat in Austria. La fel si zona comerciala, este foarte diversificata si acopera toate gusturile, de la echipament sportiv pana la boutique-uri exclusiviste ale marilor case de fashion. Ca si in unele statiuni din Italia, am remarcat si ca multi turisti din resort par a avea o a doua tinuta, pretabila pentru seara, iesirile la restaurant sau plimbarile pe afara.Ma refer aici la ceea ce as numi “mountain chic” pentru doamne si domnisoare ( si habar n-am cum s-o denumesc pentru domni… ).

Restaurantele, cafenele si barurile  sunt si ele foarte diversificate. Insist din nou asupra preturilor ridicate, ceea ce nu este deloc de neglijat. Practic aproape orice activitate desfasori la Zermatt, este in general mai scumpa comparativ cu majoritatea  resorturile austriece. La mentinerea acestor preturi ridicate contribuie cu siguranta si faptul ca multe VIP-uri gen Madonna sau Nicole Kidman au frecventat resortul in anii trecuti. Chiar si in perioada in care am fost noi, un alt star a fost vazut pe partiile de la Zermatt, Robbie Williams. Acesta se pare ca este si detinatorul unei proprietati in Zermatt… Prezenta constanta a diverselor celebritati poate ca explica multe! …

Schiatul ne-a solicitat intr-o masura semnificativa si nu am prea experimentat nightlife-ul din Zermatt, dar din cele auzite pe acolo este unul de top ca si partea de apreski. Chiar si nepierzand noptile cu distractia , pot baga mana in foc pentru apreski bar-urile situate pe partie, cu putin desupra statiei terminus pentru skibus!  Acolo, un amic neamt mi-a facut cunostinta cu un shot (cred ca-i zice  fig schnapps) ce are proprietatea ca odata baut, chiar si in cantitate relativ mica, dar imediat dupa o zi de schi, iti schimba total perspectivele existentiale, … Absolut totul devine frumos si devii brusc prieten cu toata lumea, chiar fara sa te mai intereseze ca poate nu vorbesti germana sau cine stie ce alta limba… Nici nu mai conteaza ca poate este frig afara si tu esti inca in  clapari pe la 7 seara.  Vei avea cu siguranta ceva de combatut si explicat  in mijlocul unei multimi de tipi friendly si tipe simpatice ce vibreaza exact ca si tine in acel moment, iar dansul in clapari devine o optiune serioasa… Oricum, discutiile pot fi continuate si dupa masa de seara cand multi se strang in Papperla Pub unul din locurile foarte populare pentru “povestitori” si amatori de distractii… Pot spune ca si noi am “povestit” pe acolo in cateva din seri si imi aduc aminte cu placere de atmosfera si senzatia traita!

Trebuie mentionat si un mic inconvenient: pentru cei ce doresc sa ajunga la Zermatt cu masina este bine de stiut ca aceasta trebuie lasata la cativa km distanta in loacalitatea Tasch. De aici, noi am luat un taxi pana intrarea in  Zermat si apoi l-am chemat pe cel cu automobilul electric al hotelului unde eram cazati. Deh, un acces mai dificil dar nu pot sa nu fiu de acord cu preocuparea comunitatii din Zermat pentru a-si proteja mediul si farmecul resortului…

Mai multe poze sunt aici.

Pentru cine doreste sa ajunga in Austria si cauta o statiune ce se adreseaza in principal  expertilor, cu o oferta interesanta de piste negre, off-piste si piste cu damburi,  unde distractia apre-ski este un “must” cotidian, iar calitatea infrastructurii este de top, atunci trebuie sa considere St. Anton si zona Arlberg drept o optiune serioasa. La Sankt Anton am Arlberg (numele complet al statiunii) se poate ajunge destul de usor fata de alte statiuni, Innsbruck este la aprox 100 km iar Munchen si Zurich la aprox 200 km, legaturile cu acestea fiind pe autostrada.

Odata ajuns in zona, se poate constata ca St. Anton (1304 m) este principala statiune dintr-un grup de alte cateva, Pettneu, St. Christoph, St. Jakob, asdar optiunile de cazare in zona sunt practic extinse. Farmecul statiunii consta si in faptul ca statiunea este ferita de autostrada, traficul rutier prin interior fiind mult diminuat. La fel ca in majoritatea loacalitatilor din zonele cu influenta germana, exita si aici un Dorfstrasse . Acesta este strada in jurul careia se desfasoara activitatile din St. Anton. Tot aici sunt majoritatea magazinelor, restaurantelor si barurilor. Personal oferta de restaurante mi s-a parut putin mai modesta decat in alte resorturi, considerand ca  St. Anton este in general o statiune putin mai scumpa decat alte resorturi din Austria si m-as fi asteptat sa aiba oferte mai variate si pentru doritorii de excentricitati culinare ca si pentru amatorii de magazine “fashion”.

Mie mi s-a parut ca statiunea este axata in special pe doua directii, schi si distractie. Am fost incantat sa schiez in zona St. Anton! Desigur ca nu am apucat sa experimentez toti cei 440 km de piste, insa am petrecut momente excelente pe versantii ce duc la varfurile Valluga (2811 m) si Kapall ( 2330 m), ca si in zona Galzig (2185 m ).  In special partia ce coboara din varful Valugga este foarte spectaculoasa prin peisajul muntos inconjurator. Pentru un avansat  schiatul de la St Anton este o provocare cu variante multiple dar si o experienta completa, practic inepuizabila in doar o singura saptamana. Impresia mea generala a fost ca intrega zona ofera partii excelent intretinute, rasfatand in special expertii,  cu snowpark-uri, restaurante montane si instaltii pe cablu cu infrastructura perfecta. Imi aduc aminte cu placere si de mai multe terase montane pe care am lenevit la soare, avand parte de o vreme frumoasa si o buna panorama a muntilor… .

O curiozitate: St. Anton beneficiaza de una din cele mai noi, performante si…aspectuoase infrastructuri pentru instalatii pe cablu. Statia de plecare Galzigbahn are un design modern unic, cu structuri de panouri de sticla si nichel imbinate ingenios si deosebit de estetic.

In cazul in care cineva doreste sa varieze experienta montana, din St. Anton se poate ajunge relativ rapid ( 30-45 min) in alte doua resorturi importante din zona Arlberg, Zurs si Lech situate in partea opusa cu St. Anton fata de varful Valluga. Sunt doua statiuni exclusiviste, aflate intr-un peisaj demn de o vedere reusita. Experienta in aceste doua statiuni este  “speciala” asta datorita in primul rand preturilor pieperate pentru aproape orice. Calitatea insa este corespunzatoare. Dar despre Lech si Zurs voi incerca sa povestesc  mai pe larg intr-un alt post.

Referitor la distractie si apre-ski cred ca putine statiuni pot rivaliza cu St. Anton! … Totul incep deja de pe schiuri in jurul orelor 3-4 PM si continua toata seara pana tarziu in noapte. Noi incepeam cu Mooserwit Bar,  Kangaroo Bar sau Senn Hutte situate chiar pe partie, cu putin deasupra resortului. Insa oferta la acest capitol este foarte, foarte bogata…  Dupa berea/schnapps-ul de la apre-ski se poate merge “in town” la unul din multele restaurante/baruri/cluburi si as numi aici doar cateva: Kandhahar, Piccadilly/Post Keller sau Hazienda…Practic posibilitatile sunt nelimitate, exista si cluburi cu program pana in zori …pentru cei ce nu isi propun sa schieze a doua zi… Noi ne-am rezumat doar la a petrece momente bune fara sa renuntam la schiat … …

Referitor la cazare, hotelul Rendlhof a fost optiunea noastra iar familia de manageri a locatiei ne-a facut sa ne simtim perfect!

Si o ultima informatie: pentru doritorii de “one day trip” fara schiat, din St. Anton se poate ajunge foarte rapid in capitala statului Lichtenstein, Vaduz. O experienta interesanta, desi in cazul nostru vremea ne-a fost putin potrivnica. Pe aceasta ruta pot recomanda si vizitarea orasului Feldkirch, un burg tipic german dar cu un farmec aparte in special daca vremea este potrivita…

Mai multe poze din St. Anton si imprejurimi sunt aici.